În perioada 2-12 mai, Casa de Cultură din Ulldecona găzduiește o nouă expoziție intitulată Sawabona, sub semnătura echipei Romanian Handmade Team și a curatoarei-manager de proiect, Laura Catalina Dragomir.
Nu este întâmplător că artistele, pe care publicul deja le cunoaște de la alte expoziții organizate în ultimii doi ani în Ulldecona, au ales termenul de Sawabona pentru a-și intitula colecția. Articolele de îmbrăcăminte cât și accesoriile sunt inspirate din cultura africană, iar Sawabona, se traduce din Zulu prin „eu te respect, te valorez. Ești important pentru mine”.
Recuperarea tradiției devine expresia naturală a unei alegeri, deschiderea spre alte culturi transformându-se într-o formă de-a avea încredere în umanitate.
Tradițiile africane văzute prin prisma occidentalilor au făcut dificilă înțelegerea semnificației reale a măștilor. Începând cu comercianții de sclavi din secolul al XV-lea până în epoca colonială, Africa a fost supusă unei exploatări severe de către vest. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când călătorii europeni au venit să exploreze continentul, atitudinea acestora a fost ferm închisă și superioară astfel încât observațiile timpurii ale măștilor africane ale occidentalilor au fost preponderent de genul: „grimase oribile, urâte, simboluri diavolești”, reflexie a imensei superficialități cu care europenii au interpretat rolul măștilor africane.
Richard Andree a fost unul dintre primii etnografi care au obținut o perspectivă informată asupra frumuseții și valorii măștilor africane, în anii 1890, iar munca sa a ajutat la modificarea unor percepții părtinitoare. De asemenea, pictorii de avangardă din Europa, precum Picasso și Modigliani, au început să descopere aceste măști în colecțiile muzeelor etnografice și le-au folosit ca modele pentru propriile formulări expresioniste în pictură și sculptură.
Occidentalul persistă în a vedea măștile africane ca simple obiecte curioase și imaginative, ideale pentru agățat pe un perete. Africanul nu își consideră măștile ca o formă de artă. În majoritatea culturilor tribale în care se fac ritualuri și se dansează mascat, nu se pune deloc problema artei. O mască, pentru africani, este un instrument de ritual, iar fără costum, dansator, muzică, adunare a tribului și loc sacru, o mască nu are sens.
Aceeași calitate interconectată face parte din modul african de a-și vedea lumea. Acea lume este bine ordonată și integrata în natură, spre deosebire de culturile extrem de individualiste din vest. Arta africanului este folosită în obiecte de zi cu zi, precum ceramică și haine, și nu se găsește în muzee.
Andreas
Lommel a scris „Statuetele înfățișează strămoșii, măștile reprezintă
spiritele strămoșilor morți, iar artele decorative repetă aceleași
motive iar și iar”. Africanul trăiește un mod de viață mai integrat, iar
spiritualitatea este o parte obișnuită a acestuia, orchestrată de acte
rituale.
Noi europenii, suntem extrem de preocupați de
individualitatea și drepturile noastre personale; africanul este mai
tradițional și preocupat de drepturile comunității;
De exemplu, anumiți oameni din țara Nigerului nu au un cuvânt pentru religie – aceasta există atât de intim în viața lor încât gândul separat despre ea nu există. Spre deosebire de europeni, care încearcă să controleze natura, africanii sunt în conexiune armonioasa cu natura și una cu ea.
Prin ritualuri, mituri și măști, africanul interacționează cu natura, în timp ce occidentalul o contemplă ca frumusețe. Cultura africana este animista: africanul crede ca totul în natură are o putere în interior, că totul, chiar și obiectele neînsuflețite poseda un suflet. Așadar, măștile la ei nu erau doar simbolice; erau un fel de „capcane” care „prindeau” sufletul, în beneficiul celor vii.
Interconexiunea armonioasă dintre african, comunitatea și mediul său face ca masca să fie un element necesar al vieții spirituale, deoarece aduce aceste elemente mai aproape, la vedere. De aceea arta africana, pe noi europenii, continua sa ne frapeze, să ne scoată din blocajele și tabuurile noastre mentale.
“La Casa de la Cultura de Ulldecona acoge una nueva exposición titulada Sawabona, firmada por el Romanian Handmade Team y la comisaria-directora de proyectos, Laura Catalina Dragomir.
Las artistas, a las que el público ya conoce por
otras exposiciones organizadas en los dos últimos años en Ulldecona, han
elegido el término Sawabona para denominar su colección. La
ropa y los accesorios están inspirados en la cultura africana, y
Sawabona traduce del zulú como “Te respeto, te valoro, eres importante
para mí”.
La recuperación de la tradición se convierte en la
expresión natural de una elección, la apertura a otras culturas se
convierte en una forma de confianza en la humanidad.”
articol aparut in revista Robarna:
https://robarna.com/expozitie-de-arta-vestimentara-de-inspiratie-africana-la-ulldecona-barcelona/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu